Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Tutankhamon’

Gazeta Sporturilor şi editura Mediadocs Junior au lansat seria de cărţi pentru copii (cu vârsta peste 9 ani) “DETECTIVII TIMPULUI”:

gsp-detectivii-timpului

“Tradusă în premieră în România, seria de cărţi “Detectivii timpului” se bucură de un mare succes în Germania unde mulţi profesori o recomandă elevilor lor. Volumele sunt concepute ca nişte romane poliţiste, pline de mister care-i transportă pe copii în trecut.  Poveştile se bazează pe evenimente istorice reale. La finalul fiecărei cărţi, copiii vor găsi un glosar de termeni istorici importanţi referitori la perioada respectivă. (…)

Cum trăiau oamenii în Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se îmbrăcau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar câteva din informaţiile pe care copiii le pot afla în timp ce vor face pe detectivii alături de eroii acestor cărţi pline de aventuri.”

Seria cuprinde 10 cărţi:

(pentru a le cumpăra / citi fragmente, clic pe link, apoi pe Răsfoiește)

Comoara vikingilor – 25 oct

Secretul lui Tutankamon – 1 nov – aici

Argintul cruciaților – 8 nov

Trădare în Olimpia – 15 nov

Marco Polo și societatea secretă – 22 nov

Ochiul lui Nefertiti – 29 nov – aici fragment + preț

Alexandru cel Mare suspect de regicid –  6 dec – aici

Cezar și marea conspirație – 13 dec

Cleopatra și mușcătura cobrei– 20 dec – aici

Michelangelo și culoarea otravii – 27 dec

Găsiţi toate cărţile din serie AICI.

Advertisements

Read Full Post »

Totul despre Egiptul antic

Autori: Crispin Boyer, James P. Allen

Traducere: Graal Soft

Editura Litera, Bucureşti, 2016

64 pagini

egipt 1

Marţi, 10 mai 2016, a apărut la chioşcurile de ziare cartea “Totul despre Egiptul antic” din seria National Geographic Kids. Volumul are 64 de pagini şi poate fi cumpărat online de aici (iar aici puteţi să răsfoiţi câteva pagini). La finalul cărţii există un glosar interactiv care vine cu definiţiile celor mai importanţi termeni egiptologici, paginile la care îi putem revedea în context, precum şi întrebări grilă ca să ne asigurăm că am înţeles. Interesante sunt şi paginile care ne învaţă să desenăm, să ne jucăm şi mai ales să scriem ca vechii egipteni.

Deşi este scris pentru copii, volumul are destul de mult text, iar imaginile sunt superbe; din păcate, calitatea fotografiilor nu reiese din pozele de mai jos, dar măcar sper că puteţi să vă faceţi o idee:

egipt 2

egipt 4

AICI găsiţi şi celelalte cărţi din seria “Totul despre”:

Totul despre mitologie (o puteţi răsfoi aici)

– Totul despre bătălii,

Totul despre felinele mari (o puteţi răsfoi aici)

– Totul despre animalele de companie,

Totul despre dinozauri (click pe link pentru a o răsfoi).

Read Full Post »

 

Vă anunţam în ianuarie că masca funerară a lui Tutankhamon a fost restaurată necorespunzător. Pe scurt, barba s-a dezlipit de mască în august 2014, în timpul unor lucrări de reparaţii; postarea de atunci poate fi citită pe blog. Câţiva angajaţi ai muzeului au încercat să o lipească la loc, dar au lăsat în urmă o dâră vizibilă de lipici.

Detaliu mască (sursă foto)

Detaliu mască
(sursă foto)

Specialişti din Germania şi Egipt au lucrat mai bine de două luni la restaurarea măştii funerare, care a presupus scanări 3D şi îndepărtarea bărbii cu unelte de lemn pentru a fi apoi lipită fără să lase urme. Echipa a încercat să folosească materialele şi tehnicile vechilor egipteni, iar masca este acum din nou expusă în Muzeul din Cairo.

Masca funerară a lui Tutankhamon este unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate artefacte egiptene. Din aur masiv, cu o greutate de 11 kg, masca este menţionată pentru prima dată la 28 octombrie 1925, în jurnalul lui Howard Carter; tot el este cel care a restaurat-o întâia dată, în acelaşi an. Mai jos, imagini din acea perioadă, cu masca şi barba separate:

Masca funerară, fără barbă (sursă foto)

     Masca funerară, fără barbă           (sursă foto)

Tutankhamon p0762 Burton

(sursă foto)

 

 

 

Read Full Post »

Până duminică, 17 mai, cărţile de istorie au până la 75% reducere: elefant istorie 17.05 Cărţile despre Egipt care beneficiază de aceste reduceri sunt:

Şi volumul “Primul împărat al Chinei” (autor: Jonathan Clements) este la reducere până duminică; am scris despre el aici. * (more…)

Read Full Post »

Masca funerară a lui Tutankhamon, restaurată necorespunzător

Anunţul a fost făcut în 21 ianuarie 2015, dar întâmplarea s-a petrecut cândva pe parcursul anului 2014: masca funerară a lui Tutankhamon fie a fost dărâmată accidental în timpul curăţeniei, fie unul dintre custozii Muzeului Egiptean din Cairo i-ar fi smuls barba pentru a o lipi mai bine, dat fiind că aceasta ar fi urmat să cadă singură. Deşi niciuna dintre variante nu a fost confirmată oficial, din spusele angajaţilor muzeului prima ipoteză pare mai probabilă.

Cert este că barba măştii lui Tutankhamon a fost lipită cu răşină epoxidică, un adeziv foarte puternic, dar nepotrivit pentru un artefact de o asemenea valoare, spun specialiştii. Unul dintre custozi susţine că între faţă şi barbă a apărut acum un spaţiu plin cu adeziv gălbui. Mai grav este că răşina a ajuns şi pe faţa măştii, iar îndepărtarea ei cu o spatulă a lăsat zgârieturi pe chipul de metal al faraonului. Mai mult, restaurarea s-ar fi făcut pe loc, în faţa vizitatorilor, nu în laborator cum ar fi fost normal.

Associated Press a publicat ieri o fotografie făcută de un turist în 12 august 2014 care pare să confirme lucrarea de mântuială:

12 august 2014 (sursă foto - AP Photo/JJacqueline Rodriguez)

12 august 2014
(sursă foto – AP Photo/JJacqueline Rodriguez)

Detaliu mască (sursă foto)

Detaliu mască
(sursă foto)

Noul director al muzeului, Mahmoud el Halwagy, a confirmat existenţa stratului de adeziv care uneşte acum barba de restul măştii şi a precizat că incidentul este investigat de o echipă de experţi. Anchetarea modului în care a fost restaurată masca a fost confirmată recent şi de Ministerul Antichităţilor din Egipt (video BBC News).

Read Full Post »

Azi, 4 noiembrie 2014, se împlinesc 92 de ani de când Howard Carter a descoperit mormântul lui Tutankhamon (KV62), de aceea vă prezint una dintre multele cărţi pe acest subiect (o carte care mie îmi place mult), plus un rezumat al carierei lui Carter care a culminat cu găsirea lui Tutankhamon.

Egipt

Cum a fost redescoperită o civilizaţie pierdută

Autor: Joyce Tyldesley

Traducător: Gabriela Tănase

Editura Rao, 2007

252 pagini

Egipt - Joyce Tyldesley

Cartea

Cartea “Egipt. Cum a fost redescoperită o civilizaţie pierdută” a fost scrisă în completarea documentarului BBC “Egypt”, difuzat şi la noi în mai multe rânduri, dar poate fi citită fără probleme şi dacă nu aţi văzut documentarul. Volumul începe cu o trecere în revistă a istoriei şi geografiei Egiptului, apoi urmează cele patru capitole mari: “Exploratorii”, “Colecţionarii”, “Arheologii” şi “Oamenii de ştiinţă”. Paginile cărţii detaliază viaţa şi activitatea mai multor personaje importante, de la primii egiptologi (Tutmes al IV-lea şi Khaemwaset, fiul lui Ramses al II-lea), Herodot şi califul el-Mamun, până la Jean-Francois Champollion, Thomas Young, Giovanni Belzoni, Bernardino Drovetti, Auguste Mariette (primul director al nou-înfiinţatului Serviciu al Antichităţilor din Egipt şi cel care a descoperit Serapeumul în 1850), Gaston Maspero, Emile Brugsch, Amelia Edwards (fondatoarea Fondului pentru Explorarea Egiptului), Flinders Petrie, Theodore Davis, Howard Carter, egiptologii din zilele noastre şi stadiul cercetărilor lor.

DVD

DVD

***

(Îl puteţi auzi chiar pe Howard Carter explicând cum l-a găsit pe Tutankhamon.)

Howard Carter s-a născut la 9 mai 1874, la Londra. De copil a moştenit talentul la desen al tatălui său, ceea ce îi va aduce la numai 17 ani o slujbă de desenator alături de egiptologul Percy Newberry. Înainte de a ajunge în Egipt, tânărul Carter petrece câteva luni desenând exponatele din colecţiile egiptene ale British Museum.

Astfel începe lucrul în 1891, când este trimis la Beni Hassan, în Egiptul de Mijloc, pentru a copia imaginile de pe pereţii mormintelor din dinastiile a XI-a şi a XII-a. Carter desena de la 7 dimineaţa până când se întuneca şi dormea într-unul dintre morminte. Crăciunul anului 1891 îl petrece la Amarna, alături de Flinders Petrie, cel ce avea să-i devină mentor în pofida faptului că atât Petrie cât şi Carter erau orgolioşi şi încăpăţânaţi şi aveau personalităţi dificile.

Între 1892 şi 1899 stă în Deir el-Bahari, unde copiază basoreliefurile de pe zidurile templului lui Hatshepsut, iar desenele lui din această perioadă ilustrează cele şase volume ale lucrării lui Edouard Naville, “Templul de la Deir el-Bahari” (1895-1908).

În 1899 Carter devine inspector de antichităţi în cadrul Serviciului Egiptean al Antichităţilor şi primeşte în grijă siturile din sud (în vreme ce siturile din nord erau responsabilitatea lui James Quibell). Rămâne cinci ani în această funcţie şi se mută la Luxor. Carter a avut unele realizări notabile: a pus lumină electrică în mormintele din Valea Regilor, precum şi porţi de oţel pentru ca hoţii să nu poată să le jefuiască. Tot acum reuşeşte să îl prindă pe faimosul jefuitor de morminte Mohammed Abd el-Rassul, cel care furase mumia şi barca lui Amenhotep al II-lea, pe care Carter le şi recuperează.

Anul 1904 îl găseşte la Sakkara, în locul lui Quibell, care fusese trimis în sud pe funcţia deţinută până atunci de Carter. La începutul anului 1905, în urma unui scandal cu un grup de turişti francezi beţi, Carter este concediat la intervenţia consulului francez şi mutat în deltă, în oraşul Tanta. Demisionează în octombrie 1905 şi se dedică desenului şi negoţului cu antichităţi.

Abia în 1909, lordul Carnarvon (George Herbert) îl angajează pe Carter să facă săpături la Teba. În 1914 lordul obţine permisiunea de a săpa în Valea Regilor, dar îşi vede planurile zădărnicite de izbucnirea Primului Război Mondial. În această perioadă, Carter se vede nevoit să lucreze pentru Departamentul de informaţii al ministrului de război din Cairo, însă continuă să facă săpături pentru lordul Carnarvon, chiar dacă mai rar decât şi-ar fi dorit.

În 1916 Carter face o descoperire importantă: găseşte mormântul şi sarcofagul construite pentru Hatshepsut înainte să devină faraon, pe când era doar regină consoartă.

Anul 1917 îl găseşte începând săpăturile în Valea Regilor. Carter era convins că se mai afla un mormânt intact în Vale, cel al lui Tutankhamon, mai ales după ce Theodore Davis dăduse în 1907 peste materialele rămase de la îmbălsămarea faraonului (KV54, despre care Davis crezuse eronat că era mormântul lui Tutankhamon). Cu toate acestea, săpăturile începute de Carter în 1917 în Valea Regilor rămân fără rezultat.

Urmează o pauză forţată, în care Carter suferă o intervenţie chirurgicală, reuşind abia în ianuarie 1922 să se înzdrăvenească suficient încât să revină la lucru. Însă cum explorările fuseseră extrem de costisitoare, lordul Carnarvon decide să facă o ultimă încercare înainte de a renunţa la ideea găsirii unui mormânt intact. Astfel, la 1 noiembrie 1922, Carter începe săpăturile în zona de sub intrarea în mormântul lui Ramses al VI-lea.

În 4 noiembrie 1922 muncitorii lui descoperă 16 trepte ce duceau în jos spre o uşă cu sigiliile intacte. Printr-o deschizătură din partea superioară a uşii, Carter reuşeşte să vadă coridorul plin de moloz; acoperă din nou treptele şi îi telegrafiază lordului în Anglia, care ajunge trei săptămâni mai târziu însoţit de fiica lui, lady Evelyn Herbert. Echipa reia lucrările şi Carter reuşeşte să citească numele deţinătorului mormântului: Tutankhamon (1336 – 1327 î.e.n.).

Carter constată că mormântul fusese jefuit de cel puţin două ori în vechime (dovezile găsite de H. Carter, A. Lucas şi lordul Carnarvon), însă ulterior lucrătorii de la mormântul lui Ramses al VI-lea l-au protejat involuntar, acoperindu-l cu moloz şi construindu-şi apoi colibele deasupra; astfel, de-a lungul timpului, amplasarea mormântului lui Tutankhamon a căzut în uitare.

La 26 noiembrie 1922, ajuns la uşa sigilată ce dădea în anticamera plină cu obiecte din aur, Carter exclamă faimoasele cuvinte: “Da, [văd] lucruri minunate!”

La 27 noiembrie 1922 pătrunde în anticameră, montează un bec electric şi descoperă comorile aflate în dezordine, precum şi camera funerară dinspre nord, păzită de două statui în mărime naturală ale lui Tutankhamon.

Carter se vede confruntat cu o situaţie fără precedent, căci o descoperire de asemenea amploare – un mormânt aproape intact şi cea mai mare colecţie de artefacte regale egiptene – trebuia conservată şi protejată.

Pentru a duce la bun sfârşit o asemenea sarcină, lui Carter i se alătură o echipă internaţională de experţi:

Arthur Mace, specialist în conservare (cel care a lansat în 1923 ipoteza conform căreia Ay l-ar fi ucis pe Tutankhamon) (însemnările lui A. Mace: aici şi aici),

Arthur Callender, inginer şi arhitect,

Alfred Lucas, chimist (A. Lucas despre conservarea unor dintre artefacte),

Walter Hauser şi Lindsley Hall, arhitecţii care au realizat planurile mormântului (anticamera)

Harry Burton, fotograf (fotografiile lui Burton)

Scoaterea artefactelor din anticameră a durat 7 săptămâni. Obiectele erau numerotate, desenate, fotografiate, înregistrate, conservate la faţa locului sau într-un mormânt ce servea drept depozit, împachetate cu grijă şi în cele din urmă trimise la Cairo pentru siguranţă.

Abia la 17 februarie 1923 are loc deschiderea oficială a camerei funerare; înăuntru, aproape umplând încăperea, era un enorm altar de aur, în interiorul căruia se aflau încă trei altare aurite; sarcofagul venea abia apoi.

La sfârşitul lui februarie 1923, pentru a mai scăpa de turiştii şi ziariştii care îi sâcâiau neîncetat, Carnarvon şi Carter hotărăsc oprirea lucrărilor pentru 10 zile. Arheologul s-a îndreptat spre Luxor, în timp ce lordul şi fiica sa au plecat pe Nil spre Assuan, dar pe drum Carnarvon a fost muşcat de obraz de un ţânţar; întors la Luxor, se taie accidental cu lama în acelaşi loc, face septicemie şi în cele din urmă moare de pneumonie la 5 aprilie 1923.

Lucrul la mormânt a fost reluat abia în octombrie 1923. Carter ajunge la sarcofagul de cuarţit galben din interiorul celui de-al IV-lea altar la 3 ianuarie 1924.

Data de 12 februarie 1924 marchează deschiderea oficială a sarcofagului, în interiorul căruia se afla sicriul aurit al lui Tutankhamon.

În ianuarie 1925 se reiau lucrările după o pauză de aproape un an cauzată de o dispută între Carter şi guvernul egiptean ; tot acum, cele două părţi încheie un acord care consfinţea că toate artefactele găsite de Carter aveau să revină guvernului egiptean şi nu familiei lordului Carnarvon.

Mumia faraonului era adăpostită de 3 sicrie aurite, aşezate unul în altul; cel de-al treilea, dezvelit la 23 octombrie 1925, era din aur masiv. Înăuntru era mumia lui Tutankhamon, cu faţa şi umerii acoperite de celebra mască din aur.

La 11 noiembrie 1925, Carter examinează mumia în prezenţa oficialilor de la Serviciul Antichităţilor. Cercetarea completă a mormântului se încheie în 1932, la zece ani de la descoperirea sa. Carter nu a reuşit să îşi publice rezultatele finale, căci moare pe 2 martie 1939 la Londra.

Carter şi Tutankhamon (sursă foto)

Carter şi Tutankhamon (sursă foto), fotografie de Harry Burton, 1922

Read Full Post »

Până duminică, 02.11, cărţile de istorie au până la 65% reducere.

elefant istorie 02.11

Cărţile despre Egipt cu preţ redus sunt următoarele:

 

Read Full Post »

Older Posts »