Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘istorie’

Gazeta Sporturilor şi editura Mediadocs Junior au lansat seria de cărţi pentru copii (cu vârsta peste 9 ani) “DETECTIVII TIMPULUI”:

gsp-detectivii-timpului

“Tradusă în premieră în România, seria de cărţi “Detectivii timpului” se bucură de un mare succes în Germania unde mulţi profesori o recomandă elevilor lor. Volumele sunt concepute ca nişte romane poliţiste, pline de mister care-i transportă pe copii în trecut.  Poveştile se bazează pe evenimente istorice reale. La finalul fiecărei cărţi, copiii vor găsi un glosar de termeni istorici importanţi referitori la perioada respectivă. (…)

Cum trăiau oamenii în Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se îmbrăcau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar câteva din informaţiile pe care copiii le pot afla în timp ce vor face pe detectivii alături de eroii acestor cărţi pline de aventuri.”

Seria cuprinde 10 cărţi:

(pentru a le cumpăra / citi fragmente, clic pe link, apoi pe Răsfoiește)

Comoara vikingilor – 25 oct

Secretul lui Tutankamon – 1 nov – aici

Argintul cruciaților – 8 nov

Trădare în Olimpia – 15 nov

Marco Polo și societatea secretă – 22 nov

Ochiul lui Nefertiti – 29 nov – aici fragment + preț

Alexandru cel Mare suspect de regicid –  6 dec – aici

Cezar și marea conspirație – 13 dec

Cleopatra și mușcătura cobrei– 20 dec – aici

Michelangelo și culoarea otravii – 27 dec

Găsiţi toate cărţile din serie AICI.

Advertisements

Read Full Post »

“Ultimul vis al Cleopatrei” este cel mai nou volum al lui Christian Jacq tradus în limba română. Cartea a apărut anul acesta la editura All, în traducerea Lilianei Urian şi are 336 pagini. Dacă vreţi să citiţi un fragment, găsiţi câteva pagini aici. Mai jos, descrierea de pe pagina editurii:

“Christian Jacq, cel mai citit scriitor francez din întreaga lume, cu milioane de exemplare vândute şi traduceri în 28 de limbi, spune povestea Cleopatrei, cea mai fascinantă regină a Egiptului.

    Acţiunea se desfăşoară în perioada în care dinastia Ptolemeilor a guvernat Egiptul Antic. Cleopatra a VII-a, suverana „tărâmului iubit al zeilor”, a fost ultima şi cea mai celebră reprezentantă a neamului său. Ea şi-a ales titlul de „Cea care îşi iubeşte patria“, referindu-se la acel Egipt cu trecut glorios, obiect al tuturor visurilor ei. Departe de a se mulţumi cu o viaţă luxoasă în Alexandria, regina concepe planul nebunesc de a-i reda patriei sale forţa şi măreţia. Fără Cezar însă, Cleopatra n-ar fi putut recuceri Egiptul. Fără Cleopatra, Cezar n-ar fi putut stabili o pace durabilă în Orient. Povestea de dragoste pasională se împleteşte cu realitatea acelor vremuri, iar romanul lui Christian Jacq ne poartă pe urmele incredibilei epopei amoroase şi politice pe care o trăiesc cei doi.”
Până vineri la ora 10:00, găsiţi cartea cu preţ redus pe acest site.
ultimul-vis-al-cleopatrei

Read Full Post »

Marile bătălii din istoria lumii

Autori: Giorgio Bergamino, Gianni Palitta

Traducător: Simina Lazăr

Lectură de specialitate: Lia Decei

Ilustraţii: Stefano Scagni

Editura: Corint Junior, Bucureşti, 2009

60 pagini

Marile-batalii-din-istoria-lumii Coperta

Cele mai importante bătălii din istoria omenirii sunt adunate în această carte, însoţite de ilustraţii detaliate şi una sau mai multe casete cu informaţii suplimentare despre conducătorii de oşti; fiecărei bătălii îi sunt dedicate două pagini. Accentul se pune pe prezentarea armelor şi tehnicilor de luptă, precum şi pe evoluţia acestora de-a lungul istoriei.

Bătălia de la Magnesia (190 î.e.n.), dintre romani şi seleucizi

Bătălia de la Magnesia (190 î.e.n.), dintre romani şi seleucizi

Îmi place că introducerea este adaptată pentru România, astfel că ilustraţia este o reproducere a celebrului tablou al lui Nicolae Grigorescu, „Atacul de la Smârdan”, iar versurile de la început sunt din „Scrisoarea III” a lui Mihai Eminescu.

Volumul începe cu bătălia de la Kadesh , în 1285 î.e.n. dintre egipteni şi hitiţi, şi se încheie cu cea de la Sarajevo, din perioada 1992 – 1996, între sârbi şi bosniaci. Apoi urmează pagini dedicate armelor, respectiv comandanţilor, o listă cronologică a bătăliilor şi un indice de nume.

Cartea poate fi cumpărată de pe Okian.

Marile batalii 1

Read Full Post »

Year of Wonders

A Novel of the Plague

Autor: Geraldine Brooks

Editură: Penguin Books, ediţie internaţională, 2002

308 pagini

Year of Wonders coperta

“Year of Wonders” are la bază fapte reale, petrecute în Eyam, Derbyshire, în 1665 – 1666, când localitatea a fost lovită de ciumă. Atunci, locuitorii au ales să se izoleze şi să întrerupă orice contact cu satele învecinate pentru ca boala să nu se răspândească, deşi asta însemna ca mulţi dintre ei să moară (două treimi dintre locuitori au murit într-un an). Autoarea Geraldine Brooks încearcă în această ficţiune istorică să îşi imagineze cum a putut preotul (tânăr, nou-venit şi de altă confesiune decât cea a majorităţii, deci fără prea multă autoritate, cel puţin teoretic) să îi convingă pe săteni să accepte o astfel de decizie.

Cartea este cu atât mai interesantă cu cât nu există relatări despre cum era viaţa în acel sat, în acele vremuri, pentru că cei mai mulţi săteni nu ştiau să scrie, iar un astfel de gol nu poate fi umplut decât prin intermediul ficţiunii. Brooks s-a folosit de puţinele date istorice, precum testamente şi predici din secolul al XVII-lea şi cele câteva scrisori ale preotului, dar şi de multitudinea de anecdote scrise cu aproximativ un veac după evenimente.

Astfel, autentice sunt numele unora dintre săteni (de exemplu, George Viccars, prima victimă), precum şi descrierea modului în care erau pedepsiţi hoţii în satele miniere, iar inspirate din anecdote sunt povestea croitorului şi a bucăţii de pânză din Londra, unde ciuma făcea ravagii deja; conform legendei, astfel a ajuns boala în Eyam. De asemenea, preotul Michael Mompellion se numea în realitate William Mompesson, iar soţia lui era Catherine (Elinor în carte) şi au avut doi copii (niciunul în roman).

Year of Wonders harta

Povestea este spusă din perspectiva Annei Frith, o foarte tânără văduvă care lucrează ca menajeră în casa preotului. Deşi autoarea porneşte de la o scrisoare adevărată a acestuia în care o menţionează pe menajera lui, al cărei nume nu se ştie, Anna Frith nu a existat cu adevărat. În carte însă, ea ajunge prietenă bună cu Elinor şi împreună încearcă să aducă alinare bolnavilor.

Cartea este fascinantă, deşi aflăm încă de la început că Elinor şi fiii Annei vor muri, şi că satul îşi revine cu greu după un an de carantină auto-impusă. Limbajul este mai greoi (tocmai pentru a-i da cărţii acea aură de autenticitate), dar povestea se desfăşoară în ritm alert şi se citeşte repede. Anna este un personaj credibil, cu atuuri şi defecte, cu toate că la început pare perfectă. La fel şi Mompellion, care ajunge de la credinţa neclintită în divinitate la îndoiala aproape totală în decurs de numai un an.

Religia joacă un rol major în vieţile oamenilor, care trec totul prin filtrul învăţăturilor religioase. De fapt, Anna, o femeie inteligentă dar neşcolită, memorează texte auzite la slujba de duminică, ajungând astfel să înveţe să scrie şi să citească şi mai târziu chiar să studieze proprietăţile benefice ale plantelor medicinale. Şi felul în care oamenii se raportează la boală are legătură cu religia. Astfel, preotul şi unii săteni considerau că ciuma este dată de Dumnezeu pentru a le testa credinţa şi a-i ajuta să obţină mântuirea în viaţa de după, în vreme ce alţi săteni vedeau boala ca pe o pedeapsă venită din partea unui Dumnezeu răzbunător pentru păcatele săvârşite.

Cartea poate fi cumpărată în limba engleză DE AICI, în germană DE AICI, în italiană DE AICI.

Puteţi citi fragmente în engleză pe Books Express (de unde o puteți și comanda în România), Amazon şi pe Google Books. Merită să vizitaţi şi pagina muzeului din Eyam.

Year of Wonders coperta 1

Read Full Post »

Update: Cursul va începe în data de 26 octombrie şi va dura până pe 13 decembrie 2015, iar înscrierile se pot face oricând.

Pe site-ul Coursera a apărut un nou curs despre Egiptul antic, “Ancient Egypt: A History in Six Objects“. Deşi data exactă nu a fost anunţată deocamdată, cândva prin vară se pare că va începe cursul care va dura şase săptămâni şi va fi susţinut de Dr. Joyce Tyldesley, Dr. Glenn Godenho şi Dr. Campbell Price de la Universitatea din Manchester. În fiecare săptămână se va studia câte un obiect din colecţiile Muzeului din Manchester, făcându-se astfel o trecere în revistă a istoriei Egiptului, din epoca predinastică până în cea greco-romană; toate informaţiile se găsesc pe site. Cursul este gratuit şi se va desfăşura în limba engleză. coursera AncientEgypt 2015

Read Full Post »

Editura Corint a lansat marţi, 7 aprilie 2015, o nouă colecţie, “Istorie cu blazon”.

corint istblaz1

“ISTORIA CU BLAZON este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.

Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
Purtaţi de dorinţa de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon şi să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte.

COLECŢIE INIŢIATĂ ŞI COORDONATĂ DE FILIP-LUCIAN IORGA
Colecție recomandătă de: Historia”

(sursă: comunicat de presă)

Primele cărţi ale colecţiei sunt „Iașii de odinioară” și „Lumea era toată a mea. Amintirile unei prinţese”:

corint istblaz

Iașii de odinioară” – Rudolf Suţu – 544 pagini

O carte de suflet care oferă cititorului o invitaţie la o călătorie tihnită şi plină de farmec prin Iaşii de odinioară. Călăuza este prinţul român Rudolf Suţu (1880—1949). Prinţul îşi iubeşte oraşul, care nu înseamnă pentru el doar o colecţie de case frumoase, de străzi, de grădini, ci şi un mănunchi de amintiri personale şi de istorii preluate de la bunici, de la părinţi, de la rude. Cronicar îndrăgostit de oraşul lui, Rudolf Suţu îi cunoaşte trecutul şi îi înţelege până în cele mai rafinate detalii mecanica socială. Datorită lui, ne putem şi noi astăzi întâlni cu notabilii Iaşiului de altădată, cu boieri de viţă veche şi cu oameni de litere, cu acele elite reale, care au construit civilizaţie. De la Familia Regală la Badea Cârţan sau Barbu Lăutarul, de la moşieri la francmasoni şi la artişti, de la frumuseţile epocii, reginele seratelor strălucitoare, la profesorii sobri de altădată, de la beizadele la membri ai Jockey Clubului, Iaşiul trecutului ne devine nouă, celor de azi, familiar prin oamenii vii şi interesanţi care l-au locuit sau l-au vizitat. Vom găsi la Rudolf Suţu evocări ale unor personalităţi precum Mihai Eminescu, George Enescu, Spiru Haret, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Matei Millo şi, fireşte, multe nume mari ale boierimii moldovene.

Să ne lăsăm, aşadar, fermecaţi de Iaşii de odinioară...”

Filip-Lucian Iorga

Lumea era toată a mea. Amintirile unei prinţese” – Ana-Maria Callimachi – 352 pagini

Mama mea, Roxane (Pussy) Callimachi, născută în 1918, era fiica Anei-Maria Callimachi. Mama a fost infirmieră la Crucea Roşie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe frontul din Rusia, şi cineva mi-a spus că unde cădeau cele mai multe bombe, acolo era şi mama. A avut multe de îndurat şi s-a prăpădit la 60 de ani.

Pe bunica am cunoscut-o destul de puţin. Ea a plecat din România în 1940. Noi am plecat două decenii mai târziu. Locuiam în ţări diferite, bunica în Anglia şi eu în Franţa, ceea ce nu a facilitat contactul. Ne-am întâlnit de două ori. Prima dată, în mai 1960, când am sosit la Paris, iar a doua oară la Londra, unde am locuit şi eu pentru o vreme, în 1964. Întâlnirea de la Londra a fost foarte agreabilă, iar bunica m-a invitat la premiera filmului My Fair Lady cu Audrey Hepburn şi Rex Harrison. Nu ne-am mai văzut niciodată de atunci. Între timp, m-am măritat şi am devenit mamă, iar la moartea bunicii, în 1970, mama a fost singură la Londra, la înmormântare.

Bunica mea, coborâtoarea boierilor Văcăreşti şi Măneşti, nu era cea mai blajină persoană şi nici o mamă sau o bunică afectuoasă. Era mândră, autoritară, avea misterele şi excentricităţile ei. Îmi amintesc cum oprea taxiurile, făcându-le un semn ferm cu bastonul. Dar era o femeie foarte inteligentă şi foarte cultivată. O adevărată Lady.”

Alexandra Reininger-Callimaki, nepoata autoarei

Read Full Post »

Pe 26 februarie 2015, Statul Islamic (S.I.) a postat un clip în care câţiva dintre militanţii săi distrug vechi statui găzduite de muzeul din Mosul, în nordul Irakului. Teroriştii susţin că profetul le-a cerut să nimicească orice reprezentare a altor divinităţi. Pentru cine are nervii tari, aici sunt câteva cadre din respectivul clip.

S-a pus problema dacă artefactele distruse erau autentice sau simple cópii ale originalelor. Site-ul LiveScience a luat legătura cu Suzanne Bott de la Universitatea din Arizona, care a petrecut perioada 2008 – 2010 în Mosul, ajutând muzeul care era închis publicului din cauza războiului din Irak. Aceasta susţine că multe dintre statuile mai importante au fost mutate în Bagdad în acea perioadă însă multe altele au rămas în Mosul (peste 170), aşadar este probabil ca măcar o parte dintre statuile distruse să fi fost autentice. Bott spune că a reuşit să identifice în imaginile postate de S.I. artefacte din Hatra, vechiul oraş-fortăreaţă din secolul al III-lea î.e.n. (citiţi aici un articol detaliat despre câte dintre artefactele distruse erau originale şi câte erau copii). Imaginile prezintă şi distrugerea faimoşilor tauri înaripaţi din capitala asiriană Ninive – toate aceste artefacte par să fi fost autentice, nu cópii. Bott este confirmată de Michael Danti, profesor de arheologie la Boston University, într-un interviu pentru PBS. Un articol detaliat despre autenticitatea artefactelor din filmare găsiţi aici.

Irina Bokova, Director General UNESCO, a declarat pe 27 februarie că distrugerea patrimoniului cultural este considerată “crimă de război”, iar cei care au comis astfel de fapte trebuie să fie pedepsiţi în consecinţă; în acest sens, Bokova a alertat deja Curtea Penală Internaţională. Mai mult, a anunţat că în săptămânile următoare se va înfiinţa o coaliţie internaţională care va încerca să pună frână traficării artefactelor. Se ştie că nu doar în Irak, ci şi în Siria, altă ţară controlată de S.I., siturile arheologice sunt prădate constant, iar antichităţile sunt vândute pe piaţa neagră, banii obţinuţi astfel fiind folosiţi pentru finanţarea teroriştilor.

Şi Muzeul Metropolitan de Artă din New York City a dat o declaraţie în care deplânge pierderea atâtor artefacte preţioase pentru noi toţi.

Distrugerile de la muzeul din Mosul au provocat tot felul de reacţii; pe lângă cele oficiale amintite mai sus, deja circulă pe internet o mulţime de ilustraţii care parodiază acţiunile militanţilor. Câteva exemple:

 

(sursă foto)

(sursă foto: FB Kara Cooney)

Din păcate, acest act barbar nu este unic. În ianuarie 2015, S.I. ar fi distrus 2.000 de cărţi vechi şi foarte rare din Biblioteca Centrală din Mosul (inclusiv colecţia de ziare de la începutul secolului al XX-lea, precum şi hărţi şi cărţi de pe vremea Imperiului Otoman), pe lângă volume de poezie, poveşti pentru copii, cărţi de filosofie, cultură, ştiinţă.

Apoi au intrat în biblioteca Universităţii din Mosul, unde au dat foc unor câteva sute de cărţi de cultură şi ştiinţă. Nu au scăpat nici alte biblioteci, precum cele musulmane sunnite şi biblioteca muzeului din Mosul care adăpostea lucrări vechi de mii de ani.

Conform localnicilor, militanţii au susţinut că vor arde cărţile pentru că instigă la neascultarea lui Allah. Totuşi, soarta unora dintre cărţi nu este cunoscută, dar există temeri că acestea ar putea fi vândute pe piaţa neagră în beneficiul S.I..

Update: Şi vechiul oraş asirian Nimrud, aflat la 32 km SE de Mosul, pare să fi fost nimicit joi, 5 martie 2015; deocamdată nu se cunoaşte cât de mari sunt pagubele.

Read Full Post »

Older Posts »