Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘cronica’

Year of Wonders

A Novel of the Plague

Autor: Geraldine Brooks

Editură: Penguin Books, ediţie internaţională, 2002

308 pagini

Year of Wonders coperta

“Year of Wonders” are la bază fapte reale, petrecute în Eyam, Derbyshire, în 1665 – 1666, când localitatea a fost lovită de ciumă. Atunci, locuitorii au ales să se izoleze şi să întrerupă orice contact cu satele învecinate pentru ca boala să nu se răspândească, deşi asta însemna ca mulţi dintre ei să moară (două treimi dintre locuitori au murit într-un an). Autoarea Geraldine Brooks încearcă în această ficţiune istorică să îşi imagineze cum a putut preotul (tânăr, nou-venit şi de altă confesiune decât cea a majorităţii, deci fără prea multă autoritate, cel puţin teoretic) să îi convingă pe săteni să accepte o astfel de decizie.

Cartea este cu atât mai interesantă cu cât nu există relatări despre cum era viaţa în acel sat, în acele vremuri, pentru că cei mai mulţi săteni nu ştiau să scrie, iar un astfel de gol nu poate fi umplut decât prin intermediul ficţiunii. Brooks s-a folosit de puţinele date istorice, precum testamente şi predici din secolul al XVII-lea şi cele câteva scrisori ale preotului, dar şi de multitudinea de anecdote scrise cu aproximativ un veac după evenimente.

Astfel, autentice sunt numele unora dintre săteni (de exemplu, George Viccars, prima victimă), precum şi descrierea modului în care erau pedepsiţi hoţii în satele miniere, iar inspirate din anecdote sunt povestea croitorului şi a bucăţii de pânză din Londra, unde ciuma făcea ravagii deja; conform legendei, astfel a ajuns boala în Eyam. De asemenea, preotul Michael Mompellion se numea în realitate William Mompesson, iar soţia lui era Catherine (Elinor în carte) şi au avut doi copii (niciunul în roman).

Year of Wonders harta

Povestea este spusă din perspectiva Annei Frith, o foarte tânără văduvă care lucrează ca menajeră în casa preotului. Deşi autoarea porneşte de la o scrisoare adevărată a acestuia în care o menţionează pe menajera lui, al cărei nume nu se ştie, Anna Frith nu a existat cu adevărat. În carte însă, ea ajunge prietenă bună cu Elinor şi împreună încearcă să aducă alinare bolnavilor.

Cartea este fascinantă, deşi aflăm încă de la început că Elinor şi fiii Annei vor muri, şi că satul îşi revine cu greu după un an de carantină auto-impusă. Limbajul este mai greoi (tocmai pentru a-i da cărţii acea aură de autenticitate), dar povestea se desfăşoară în ritm alert şi se citeşte repede. Anna este un personaj credibil, cu atuuri şi defecte, cu toate că la început pare perfectă. La fel şi Mompellion, care ajunge de la credinţa neclintită în divinitate la îndoiala aproape totală în decurs de numai un an.

Religia joacă un rol major în vieţile oamenilor, care trec totul prin filtrul învăţăturilor religioase. De fapt, Anna, o femeie inteligentă dar neşcolită, memorează texte auzite la slujba de duminică, ajungând astfel să înveţe să scrie şi să citească şi mai târziu chiar să studieze proprietăţile benefice ale plantelor medicinale. Şi felul în care oamenii se raportează la boală are legătură cu religia. Astfel, preotul şi unii săteni considerau că ciuma este dată de Dumnezeu pentru a le testa credinţa şi a-i ajuta să obţină mântuirea în viaţa de după, în vreme ce alţi săteni vedeau boala ca pe o pedeapsă venită din partea unui Dumnezeu răzbunător pentru păcatele săvârşite.

Cartea poate fi cumpărată în limba engleză DE AICI, în germană DE AICI, în italiană DE AICI.

Puteţi citi fragmente în engleză pe Books Express (de unde o puteți și comanda în România), Amazon şi pe Google Books. Merită să vizitaţi şi pagina muzeului din Eyam.

Year of Wonders coperta 1

Read Full Post »

Cronica reginelor Egiptului

De la primele dinastii la moartea Cleopatrei

Autor: Joyce Tyldesley

Traducător: Liana Stan

Editura Rao, 2007

224 pagini, 273 ilustraţii, 173 color

De obicei, când ne gândim la Egiptul antic, ne apar automat în faţa ochilor bărbaţii puternici, curajoşi, veşnic tineri – faraonii. Sunt puţine femeile a căror faimă a reuşit să străbată mileniile până la noi; poate doar Nefertiti şi Cleopatra sunt figuri cât de cât familiare publicului larg.

Şi atunci, de ce o cronică a reginelor Egiptului? Merită oare o astfel de carte să fie scrisă? Şi autoarea îşi pune aceste întrebări, iar răspunsul este, evident, da, căci au existat şi alte regine, înaintea Cleopatrei şi a lui Nefertiti, care şi-au eclipsat chiar soţii şi care merită un loc aparte în istoria Egiptului.

Cu foarte puţine excepţii, reginele Egiptului antic au avut un rol pe cât de discret, pe atât de important: ele reprezentau jumătatea feminină a regalităţii, fără de care aceasta pur şi simplu nu ar fi putut să existe. Regele şi regina alcătuiau un întreg, fiecare parte având atribuţii foarte clare. Pe de o parte, regele, elementul vizibil, trebuia să apere ţara împotriva duşmanilor, să asigure necesarul de hrană al populaţiei, să păstreze contactul cu zeii prin îndeplinirea unor ritualuri; pe scurt, să instaureze si să menţină maat (concept extrem de complex, care s-ar putea traduce prin „ordine, dreptate, adevăr”).

Pe de altă parte, repetarea ritualică a comportamentului primului faraon (mitic), Osiris, era un alt aspect esenţial al maat. Cum în mitul osiriac, un rol semnificativ îl are şi Isis, sora şi soţia lui, tot astfel şi reginei consoarte, uneori şi sora, nu numai soţia regelui, îi revine un rol la fel de important: acela de a se identifica şi în viaţă cu zeiţa Isis şi de a contribui, alături de rege, la menţinerea maat.

Însă Joyce Tyldesley nu ne prezintă doar o cronică a reginelor consoarte, ci şi a reginelor din harem. Aceste femei aveau un rol chiar mai discret decât al celor dintâi, principalele lor atribuţii  fiind asigurarea unui moştenitor atunci când era cazul, precum şi accentuarea diferenţierii dintre rege, o fiinţă semi-divină, care avea dreptul la un harem, şi supuşii lui muritori.

Cronica reginelor Egiptului” este o carte care poate fi citită foarte uşor şi de cei care nu sunt neapărat pasionaţi de istoria Egiptului antic. Stilul simplu şi atractiv al autoarei este completat de tabele şi diagrame care ne prezintă în detaliu arborele genealogic al fiecărei dinastii în parte, astfel încât şirul numeroaselor regine să poată fi lesne urmărit.

Pe lângă articolele care descriu viaţa reginelor despre care se cunosc amănunte, cartea conţine  capitole ample despre cele mai importante regine: Hatschepsut, Tiy, Nefertiti, Nefertari şi, bineînţeles, Cleopatra.

Textul bogat în informaţii se îmbină în modul cel mai fericit cu multe fotografii (color şi alb-negru), planşe, reproduceri, pentru a ne prezenta o imagine de ansamblu a acelor femei influente ascunse adesea în umbra renumelui soţilor lor.

Update: aici puteţi să citiţi câteva pagini din carte.

Read Full Post »